Mihai Olteanu Sculptura Portret marmura

Sculptura

Portret marmura

  Basmul ce i l-as spune ei
Mihai Eminescu

Audio

E. Cortazar

Basmul ce i l-as spune ei        

 Mihai Eminescu

O, da-mi arpa de arama
Si mi-o pune-n bratul stang,
Ochii tai se plec cu teama,
Tu rosesti ­ glasu-mi te cheama,
Coardele incet te plang!
Vino dar, palida zana,
Pune fata pe-al meu piept,
Gatul tau pe bratu-mi drept,
Tu, a ochilor lumina,
Ma iubesti, tu? Spune drept!
Ma iubesti! Surazi sireata
Si iti pleci ochii in jos!
O, lumina prea curata,
De-ai cunoaste vreodata
Sufletul meu dureros;
De ai sti, palide inger,
Cat de mult te iubesc eu,
Cate nopti de-amor si rau
Am vegheat zdrobit de plangeri,
Scumpa mea, odorul meu!


O, atunci mi-ai cere seama
Ca sa-ti spun cate-am visat,
M-ai fixa fara de teama,
Ai da-ncet neagra marama
De pe paru-ti blond, curat;
Netezind cu mana-ti alba
Tampla ta ­ tu m-ai privi,
Cu durere mi-ai zambi,
Eu, jucandu-ma cu salba
De pe sanii-ti, as vorbi.
Si ti-as spune, a mea iubita,
Ca de mult eu te-am catat;
In cararea tainuita,
Prin dumbrava inverzita,
Ori prin codrii cei de brad,
Langa cantul de izvoare,
Printre stancile de fier
Ce strabat norii din cer,
Intr-a pesterii racoare,
Intr-a noptilor mister.
Te vedeam cu a mea minte;
Si acum cand te-am gasit
Pare-mi ca-mi aduc aminte
Cum ca-n vremi de mai nainte
Te-am vazut si te-am iubit ­
Sa-ti spun unde... intr-o seara
Am visat un vis frumos...
Pe un nour luminos
Am vazut la cer o scara
Ridicandu-se de jos.
Intr-a cerului marire
Scara de-aur se pierdea,
Iar pe-un tron de nemurire,
Tron de-argint si stralucire,
Maica Domnului zambea;
Iar pe schitele de scara
Ingeri stau treptat... treptat,
Cu chip bland si luminat
Si pe lire sunatoare,
Cantau dulce si curat.
La picioarele Mariei
Genuncheat pe-un nor de-argint,
Alb ca lebeda pustiei,
Bland ca glasul poeziei,
Sta un inger cugetand;
Si-a luat arpa-i de-aur
Si trecand mana pe ea
A-nceput a rasuna
Raiul... luncile-i de laur
De-un bland Ave Maria.
Acel inger!... Fata pala,
Ochiul negru, par balai,
L-am vazut ­ o stea regala,
O lumina triumfala ­
Si de-atunci il iubesc, vai!...
L-am catat in asta lume
Pan-ce viata-mi se pierdu,
Sufletu-mi se abatu...
S-atunci te-am vazut: minune!
Acel inger ai fost tu.
Cand ai lasat cerul, draga?
De ce-n lume ai venit?
Ai stiut ca viata-ntreaga
Trista-mi inima pribeaga
Tot pe tine te-a iubit?
Ai stiut cine te-asteapta
Si-ai venit sa rasplatesti
Lungi durerile-mi lumesti,
Cu zambirea-ti inteleapta
Si cu ochii tai ceresti.